Sunt mulți ce cred într-o povară
Pe care Domnul o va lua în doară
De pe acei umeri ce duc
Greul cel zilnic și nu mai apuc
Să simtă viața chiar și din povești
Căci nu au timp de citit și chiar nici căști
Să poată a afla ce-i de aflat
Măcar acum când liber la popor s-a dat.
Dar ea speranța e în top la cei
Ce-au tot rămas doar în puterea ei
La cei ce el destinul se măsoară
În zile de nădejde și de viață amară.
Dar e tot zarvă mare-n cartier
Vecina tuturor a murit ieri
A fost cu fiecare camarad
De la ea ziua când singur ai dat
A tot trăi în lumea asta dură
Ce e nedreaptă chiar și peste măsură.
Epilog:
Dar ce să facem că așa a fost să fie
Chiar de noi vrem a fi doar armonie
Totul s-a dus și e tristețe amară
Vrem sau nu vrem: Speranța a murit aseară.