Între frunze, umbre reci,
Cuprind, fără de voie,
În morminte, loc de veci -
Se sting, de bunăvoie.




Nu-i moarte, nici boală,
Ori vreun pierdut paradis -
Doar o sferă astrală,
Ca și-un vis, într-un vis.




Și o lună... mă strânge,
Din ramuri seci, sub buze,
Iar sub umbre-și frânge
Un cântec rece, din frunze...




Îmi agață stele dulci,
Tihna, să o regăsesc,
Între ele și năluci -
Să le văd, să le vorbesc;




Sub lumini, am cunoscut,
Pătimaș, pe muza mea -
Printre paltini, așternut,
Am rămas în lumea sa.




"O să stau mereu aici,
Tihna, să o regăsesc,
Fie chiar între năluci
Și cu stele, să vorbesc!"




ˆTh3Mirr0r