Cât de dragă, mi-e făptura
De-și tot pleacă, peste mine,
Trup ce-mi leagă iarăși gura,
De-i îmbracă ritmuri fine!..




Tot și-apasă pieptul moale
Cu tristețea-i colosală,
Dar nu-mi spune că o doare,
În sublima-i amețeală




Și o simt... atât de-aproape...
Iar o lună-i șade-n frunte!
Ochii, dulce-alint, sub ape,
Către țărmuri, s-o avânte!...




I-am zărit stele, prin plete,
Când asupra-mi, mi-a șoptit:
"Bine-ai revenit, poete!.."
Și-ntre ele, m-a proptit...




Nu-mi mai simt singurătate -
Stă cu mine, muza mea;
Suntem stele-amestecate,
Dar și noi, ne-om aduna!



ˆTh3Mirr0r