BLESTEM




[ XI ]




Dar nu e ceas urzit, al judecății,
Să stingă-n sabia de foc, vreo lege
Și nici să dea-n vileag cum ea alege
Îndat' să-i curme glasul entității -
Se-nchină-n veci, eternității!
Din iadul înverzit, fărădelege,
Iar sub blestem unit, îl înțelege -
Și-n pietre seci, ascunde chip, dreptății!
De n-ar fi iadul, plin de-ntoarse cruci,
Cu umbre moarte, frânte, rupte, slute!
Și stă deoparte - cum să le ajute?!
Da' frânge-n schimb cu sabia, o piatră -
Și jadul negru-i scurge, la răscruci
Odat' cu rune vechi și glasuri mute...




ˆTh3Mirr0r



Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"