agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-01-18 | |
Sunt Ares, prințul născut dintr-un vulcan,
Prin vene-mi curge lava singurului neam, Ce poartă focu-ncoronat pe-albastra frunte Și sceptrul e bătut cu găuri negre, mute. Am rădăcini în magma inimii pământului supus, În palma mea răsare soarele și-adoarme la apus, Nu-i nimeni, universul să-mi pătrundă cu privirea, Să nu plătească-ngenunchiat, cu viața rătăcirea. Am multe stele împletite-n pletele-mi cărunte, Ce-și pâlpâie scânteile dorințelor mărunte, Dar eu sunt Ares, prințul, regina mea e una Și am ales pe ea, nemuritoarea ,,Luna,,. Am dat poruncă, îndată calul să mi-l poarte, Cel nărăvaș, cu frâu de-argint și făr' de moarte, Ce rupe cerul cu copitele, făcând cărare, În grajduri de coral născut, crescut în mare. Am luat un vis păstrat într-un inel de rugă, Sub pleoape l-am ascuns, ca trupul să il ungă, Când o privesc, să-mi simtă dragostea și mâna Ce-i plăsmuiesc nemuritor, destinul și lumina. Și ea, scăpând o rază-nlăcrimată, abia șoptită, Tremurătoarea Lună îmi întinse mâna mică, Iar eu, am luat inelul rugii de sub pleoape Și cu iubire i l-am pus pe deget, să îl poarte.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate