BLESTEM




[ XVII ]




Un pâlc de neguri se desparte-n soare
Lăsând să se-ntrevadă vii stihii
Ca Sufletul să își deschidă ochii
Spre cea dintâi corvadă - închisoare,
Cu Moartea-n căpătăi, purtând scrisoare:
"Oare nu-s demnitari, mai acătării,
Supuși dreptății cari s-o dea uitării
În ceasul judecății, la strânsoare?!
Ori lesne bucurii, au să nutrească...
În nebunia lor, ce-o văd divină
Ca norii fumurii, printre crivină,
În viile stihii, când i se-nchină?!"
O Moarte râde-n lumea-i feciorească -
Cu tainica-i privire, de jivină...




ˆTh3Mirr0r




Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"