BLESTEM




[ XIX ]




Văpaia stă-n ispita apaturii,
Iar ploaia, nu-i - dar raze plâng pe rând,
Când iadul lui arată lacul, în curând,
De-și oglindește-n norii timpurii
Cum 'l-amăgește Moartea-n bucurii -
Dar în hataia sa de neguri, el intrând,
Își îmbăia cu droguri, mintea, sângerând...
În iadul ce zidește gânduri fumurii.
Unde-s demonii, când lesne, umbre sar
Din pești, ori melci, cu dungi de-andaluzit?!
Și-n umbre, dulci boboci, s-au auzit
Cu piuit de oști și vânt călăuzit
Spre gemenii copaci, plângând cu-amar
O lebădă ucisă, în lacul ceruzit...




ˆTh3Mirr0r




Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"