Călătorind prin mii de stele, am retrăit zilele mele
De când ea viața tot mi-a dat, un dram de minte și păcat
Dar când mă văd pe bolta mare, privesc nemărginita jale
A dorului că toată viața, o rătăcim uitând ce-am dat.
Sunt trubadur prin Univers, alunecând pe bolta albastră
Mă regăsesc în mii de stele, și mă distinge pasărea măiastră
Dar când se face dimineață, cobor din nou eu pe Pământ
Privind în jurul meu cu drag, c-am de făcut un legământ.

La margine de infinit și de sfârșit de lume
Stau două chipuri liniștit și se privesc anume
El îi spunea în mod șoptit, că o iubește foarte
Iar ea îi răspundea timid, cu eu nu știu... sau poate...
Sunt trubadur prin Univers, alunecând pe bolta albastră
Mă regăsesc în mii de stele, și mă distinge pasărea măiastră
Dar când se face dimineață, cobor din nou eu pe Pământ
Privind în jurul meu cu drag, c-am de făcut un legământ.