Fata din tren

Eram în tren și mă uitam prin geamul murdar
La iarna ce s-a pus și poate văd vreo căprioară,
Căzut pe gânduri, că și-atunci aveam un car
Mă duceam la București, pentru-a nu știu câta oară...

În fața mea era o tânără frumoasă, cu-n miros
De tot plăcut, aducea a primăvară și viață
Avea-n urechi căști, în mâini un sandviș gros
Din care mușca, cu deosebită greață!

Am încercat ca să-i vorbesc, fiind de tot electrizat
De-așa prezență feminină-ncântătoare,
Iar ea, c-o replică deosebită m-a tăiat,
De-atunci și-acum la fel de deosebit, mă doare...