Umbre de vis, culori de vânt
Absorbție de înalt gând
Armonie de bizar
Contopire de mult har
Greutate de infern
Valuri dalbe se tot cern
Din pustia trecătoare
Unde nu e loc sub soare
Decât a trece cu dreptul
Doar creștinul, înțeleptul.
Vis pribeag de contopire
Se alătură-n vorbire
Glasurilor ce deșteaptă
Morții, iar pe vii îndreaptă.

Sunt lumini pe care lumea
Le confundă cu minunea
De a fi chezaș la viață
De a fi uitat că-n față
Nu-s doar trepte ce te urcă
Sunt și cele ce te surpă.
Glas de orgă reânvie
Cea dorință ce să fie
Drept părtaș la colțul care
E infern sau e scăpare.
Vis pribeag de contopire
Se alătură-n vorbire
Glasurilor ce deșteaptă
Morții, iar pe vii îndreaptă.