NEGRU




[ XIV ]





Un dor târziu, ți-agață deznădejdea
Ce-ți curmă libertatea, cu suspine;
Doar ești ca vântul - nu te poți abține,
Privind spre cerul 'nalt, trăgând nădejdea
Că ți-o frânge aripi, după vreo perdea.
Găsești mereu... o umbră, să te-aline,
De-ți prinde vise, când îți aparține
Și cânt de dor, din buze de-acadea
Să 'nalțe, sub privirea ta, încetișor,
Împrăștiind petale de cais, ce dor,
Când la ureche-ți spune "Te ador!.."
Doar vântul, gustă-n libertate, cerul -
Cu norii rumeni prinși de-un lănțișor
Sub ochii de jais, în inimi, coridor...




ˆTh3Mirr0r




Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"