NEGRU




[ XV ]





De ce te întristezi, privind în gol, spre lac,
Abandonându-ți lupta pentru pace?
Nu crezi că lacul... un nufăr, își desface,
Doar ca să-l vezi, sub soarele burlac,
Cu norii rumeni, lângă el, făcuți colac,
Înamorat ca macul, când se preface...
Că apa îl sărută delicat... și tace?!
Tace cu tine, sub dragu-ți copac...
Nu-l zărești, în delicata-i fire,
Când petale își desface, către tine,
Tot șoptindu-ți că îți aparține?!
Ah, tu ești lacul - iar eu sunt nufărul!...
Dar dacă nu mă vrei, întru jertfire,
Alungă-mă! - și nimeni, nu mă va deține!...




ˆTh3Mirr0r




Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"