DELIR




[ IV ]




Dar fie un miraj - își are rostul lui!
Că-n mare taină își arată farmec
Precum și lira cu divinu-i cântec
Plângând cu dor și-amor, la pieptul celui
Ce spune, delirând: "Un neant, învălui,
Cu moartea-n strune și urzind descântec
Din viață frânt - prin lume, de le-amestec,
E chin amarnic, din blestemul omului!.."
Și iată cum... aievea, frânta-i lume,
Devine neant în ochii celui amăgit,
Ori doar adânc mister când e dezamăgit -
Dar visul efemer... și-l scaldă în iluzii,
Amestecând esențe făr' de nume,
Ades născute din vechile confuzii.




ˆTh3Mirr0r




Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"