DELIR




[ VII ]




Sub gânduri, tac - mi-i văd privind cu jind
Spre tainicul potir, ce farmecă ades
Cu slove aurite, ori rubin ales;
Mintea lacomă, le-o fură, scânteind
Și-n hataia de iluzii, șerpuind,
Le agită rând pe rând, delirul galeș,
Sorbindu-i prin lumi de neînțeles,
De unde au cules veninul, suferind...
Nu pot să le vorbesc - sunt doar o umbră;
Nici nu exist, în lumea lor nebună,
Sub care legi, cuvântă, din tribună -
Însăși libertatea, e încătușată
Și blestemată-n lumea lor cea sumbră,
Cu umbra mea-n delirul lor, lăsată...




ˆTh3Mirr0r




Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"