Jură suflete că n-ai să te topești,
Cădeai și-atunci te-am prins în palmă,
Tu nu mi-ai spus, nici eu nu ți-am cerut,
De unde cazi, din cer, din iarnă?
În palma mea, acum sfârșitul tău a început,
Din tine, inimii îi fac, în frigul meu o haină.

De jurământul n-ai să poți să-l ții, de dor,
Și-n palmă-ai să devii o lacrimă-n lumină,
Doar eu voi ști c-ai încercat, în gând
Eu lumi-ntregi am să îi spun că nu ai vină,
Căci tu trăiești în palma mea, nu pe pământ,
Aici, în podul palmei mele-mi ești stăpână.

Și-atunci, când timpu-n anii nemiloși,
Tremurător va face mâna să se-aplece,
Am să te-arunc, cât mai sunt încă teafăr,
Pe boltă, sus, să fii o stea eternă, rece,
Eu lângă tine am să-ți fiu Luceafăr,
În fața noastră, muritorii să se-aplece.