DELIR




[ XVI ]




Își saltă o mână - nu simte durere
Ce-ndat' s-a ivit, cu amorțeală
Și-n trup rece, încleind amețeală
În vremea-i din urmă - crunta tăcere...
Nu știe nimeni divina plăcere
Ce-i prinde-n delir fierbințeală,
Patimi fugare - născându-i sminteală
Și nici n-are leac, această durere!..
Că toate pe lume, se frâng sub dreptate,
Cu vise ades spulberate-n vâltori
De tainice umbre și demoni datori,
Când lesne s-agită nebune, cu legi
Ce sting sub privirile lor, nedreptate,
Să vadă-ntr-o clipă cât sunt de betegi...




ˆTh3Mirr0r




Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"