DELIR




[ XVII ]



"Ce viață are omul, uneori!" - îmi spun,
Apoi 'mi-ndrept privirea-n cerul 'nalt,
Să mi-o ascund prin norii de cobalt
Din care lacrimile altora, s-adun
Când presupun că totuși... au un suflet bun -
"Nici chiar muntele, cu fața-i de bazalt,
Nu va rămâne același". Deodată, tresalt -
Nu țipă nimeni, în delirul nebun!..
N-am fost ca el, agonizând, o clipă,
Să-mi văd nedreptatea, cu umbra slută
Ce mă strânge în noapte, când demoni salută?!
N-a fost ca mine, visând libertate,
Când toate-s deșarte?! Amară risipă!
Și-n lume, păcate - fi-i-ar iertate!..




ˆTh3Mirr0r




Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"