nesătul de mare și-asfințit
le vreau sus în dormitor
sus pe tavan

prietenul meu e pictor
zis
și-ndată făcut

mirosul culorilor proaspete
îl ofer curenților ferestrelor
briza-nserărilor îmi liniștește toate
gândurile așa cum se liniștesc furnicile
când noaptea atârnă de pânzele păianjenilor

tavanul acum e perfect
dilema-i când becu-i aprins
văd dublu
doi sori

tolănit când vreau
pot admira cu nesaț

când să adorm
tavanul îmi arată asfințitul
când mă trezesc
deși confuz
îmi spun că-i un splendid răsărit

pot inversa ziua cu noaptea
atunci când întrec măsura
chefuri de-ale burlăciei

n-o să mă-nsor
soaței n-o să-i placă
răsăritul asfințit