chiar moartea-i la cârmă are cârpe sub unghii
a murit dumnezeule steaua s-a stins a apus s-a împrăștiat în abis
am murit și eu tata m-a îngropat în țintirim
văzut-am turme de oi miei albi miei pestriți în viața purtată înainte de măcelari
genele mele-s caise când din ceruri albastre îi simt
da mielule da
tu să cobori atunci când e vremea
când timpul se va deschide exact ca o scoică ajunsă cu bine la țărm
ai grijă să nu plângi să nu urli să nu scoți niciun sunet
odihnește-ți tu mieluțule cornițele tale acum
turma ta s-a așezat de acum înspre răsărit
mielușeaua îți ascultă răsuflarea ta caldă
ea ți-a dat viață ea îți este aproape ești carne din carnea ei lapte din laptele ei
tu știi
dacă tăișul și spaima vor fi aproape de tine
ea te unge cu sângele ei nu te lasă
câinii mai păzesc încă pajiștea oamenii buni au murit de mult
ei știau să iubească frumos ei locuiau printre ruguri de mure
și tu te-ai așeza lângă mure?
de mult au murit oamenii buni îți spun nu visa
nu plânge odihnește-te mielule
cuțitul e bont dar rânjesc măcelarii
nu
eu nu-s măcelar măi mieluțule
eu nu omor mieii adu-ți aminte sunt câinii ei țin încă lupii departe
cuțitele sunt ruginite dar sub cuțitul morții s-au înroșit și oasele mele
m-au tăiat și pe mine
să nu plângi
nu
tu bea din laptele ugerului greu cu gust de otavă
tu urcă pe spaimă doar ești viță din vița oiței laptele ei cald îți este încă pe buze
ea te netezește pe creștet îți scrie viață cu limba ei aspră
în liniște și cu limba ei te îmbracă
e o pace deplină e ca și cum te-ai juca printre miei pe coline mici înverzite
m-aș scufunda și eu în înaltele ierburi
dar am murit de mult din mine a crescut un cais
vezi tu mielule
moartea-i la cârmă are cârpe sub unghii
tu să cobori mieluțule până pe pajiștea moale.


25.07.2013