Sărut urma pașilor ce încă
Îmi mai răsună-n minte,
Și-mi face inima o slugă,
Cu amintirea ta și-o rugă,
Prin umbre și cuvinte,
Cu dreptul de poruncă,
Mă cheamă și m-alungă.

Parfumul viu al pernei tale,
Ce-n vis de noapte îl lăsai,
E încă-n mine și-mi șoptește,
Nici timpul nu-l topește,
Tu ce-a dintâi mă regăseai,
De rătăceam în gânduri goale
Și-n lipsa ta,încet, hoțește,

Aș vrea să frâng distanța
În fulgi ușori, albi de zăpadă,
Doar apucând iar calea crucii,
Uitând tăcutul gust al fricii,
Sa ne unim intr-o baladă,
Sfințiți in moarte si in viață,
De mâna tremurândă-a maicii.