agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-04-16 | |
Îmi sună clopotul, parcă din nou, de-o noapte de înviere
La fel de stranie, râvnită ca pe-o sursă din întunecat, lumină Ce nu mai vine de mult timp și nicidecum nu-i semn c-o să revină, Să scalde suferințe, neîmpliniri, dezastru, uitată mângâiere. Resimt din puritatea însămânțată-n gând, cu post de trup Pătruns în suflet de-o credință; că-i retur, balanță-n neștiută viață... Dar dusă e speranță, zi de zi întoarsă-n pierdere, cu ascunsă față, Ca moartea nevăzută, presimțită, stând inert... doar timpul să-l astup. E înălțare în piept, ce îngână aproape afon coralele pascale, Zvâcnind ca fluturele retrezit din stern, un zbor de pene îngerești, Ce fâlfâie pe-obrazele în bătaia caldă-n roșu a lumânării, acum cerești... Purtată-n grijă pân’ la casa, m-așteptând, s-o binecuvântez de jale. Mă înfrupt licori cu bunătăți dorite de pe masa întinsă, albă spumă, Pictată tot pastel cu dăruinde pofte fumegânde-n izuri gurmandize; Ochi în ochi, cu partea-mi dragă, sparg coaja sângelui sub licăriri de brize În languros relaș. uitând de tot, de mâine, ieri pierdut, de amertumă. M-adorm alături de corp fin, șoptindu-mi-se sunete din muzica adulată, Ce-o revisez... Și abrupt, se aude neîntrerupt un scâncet, mieunat strident, Ca rugă disperată se-ncurcând cu somn într-un cerșit nestăpânit, ardent; Un început de ființă; un cartilaj pelat, alb, mic, se naște în noaptea înstelată. Ce semn divin e oare, ca din mojarul timpului o noapte să se aleagă Atât de unică... Și nu doar una, încă o ființă, tot alb cast, să nască pură, Din Neri, pisicuța; un petec negru-ntins, găsită de pe stradă în bătătură, Demult... Aproape moartă o zi, resuscitată iar, ajunsă mama dragă... Fără de frica lumii, crescuți în dor și sentimente, Leo, Petty, frați -Doi jucăuși cu lupul mare al curții și-alții, alți cățeluși tot părăsiți- Nu știu de frica răului, cu albastrul cerului în ochi, de-o noapte hărăziți, Vieții... Pân’ ce-azi, simbol de-o savană-n patru luni, e găsit mort, e printre îngropați!....... Leo, promisiune a vieții, un cotoiaș sublim, alb pur, cu ochi de-azur, victima etnicilor lai... șatră de declasați! 29.09.2012
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate