În al serii dulce farmec
Nerăbdarea mă cuprinde ...

Totul, care mă-nconjoară
Despre tine îmi vorbește,
Însă, totul, biet, sărmanul
Nu-mi aduce nici o veste.

Gândul meu ce rătăcește
Înspre tine iarăși zboară.
Totul, care mă-nconjoară
Despre tine îmi vorbește.

Și spre casa ta se-ndreaptă
Pasul meu, ce-acum se-ntinde,
Nerăbdarea mă cuprinde
Și din visu-i se deșteaptă

Totul, care mă-nconjoară...

Mi-ai ieșit însă în cale
Pe-o ascunsă ulicioară:
Totul, care mă-nconjoară
A uitat de orice jale.

Ochii tăi de căprioară,
Părul tău, buzele tale:
Roze mici, roze petale,
Sufletul mi-l infioară.

Roșul soarelui ce-apune
Curge-ncet pe-obrajii mei,
Lăsând locul dalbei lune ...

Iară noi, răsfățați ai clepsidrei,
Începurăm de-a ne spune
Tot ce vrei si ce nu vrei.

Printre ale tale șoapte
Se strecoară tremurate
Ale mele vorbe goale
Vesele, râzând prin noapte.

Inima-mi mai tare bate
Gândurile mele toate
Printre ale tale șoapte
Se strecoară tremurate ...

În al serii dulce farmec
De-mi vorbesti: mă pierd cu totul ...
De-ți șoptesc: tu îmi iei locul
Și adaogi câte-un zambet

Printre ale tale șoapte ... .

Toate, care te-nconjoară
Rămân curatele simțiri.

Ochii tăi de căprioară ...
Ești tu sau simple amăgiri ?

Părul tău, buzele tale
Transformă totu-n fericiri ...

Te sorb cu totul din priviri ...
Tu ești ? Sau simple năluciri ?