am vrut să am cuvântul cu putere de lege al hiperboreilor
nu eu am ales să proorocesc
oamenilor paranoia în timpuri paranoia
nu foarte demult într-o zi geroasă de februarie
ajuns lângă fabrica de mobilă
un bărbat ce la viața lui părea a fi fost foarte puternic
începu să strige de nebun înspre cele patru zări
ca și cum s-ar fi aflat la un meeting socialist
ca și cum prin brațele lui ar fi curs seva copacilor rari
prin care românia și-a depășit producția la export
cu mobilă de lux din lemn adevărat
cuvintele lui din trecut au depășit puterea mea
și neputința mea de a surprinde actul de înaltă trădare
peste care s-au înălțat castele –n spania
și munți paranoia înspre acolo
unde pelasgii mișcând timpurile din loc
nu le-au lăsat monstruoase și paranoia
memoria colectivă devine cărbune și mătrăgună
monstruozitatea din realitatea mea imediată
depășește PERFECTUL grotesc din pânza mea
preferată de goya majesty
se apropie noaptea orbecăiesc
și mă lupt cu toate puterile întunericului
adorm în lumină urdoasă ca și cum absurdul lumii
s-ar revărsa dintr-o pâlnie a lui urmuz
nu mai am cer nu mai există
m-am dezvățat de tot ceea ce este pur
trecând pe lângă o preoteasă cu burta la gură
m-am cutremurat văzând -o cărând în spate un rucsac
ca pe un copil ÎN NUMELE FÃRÃDELEGII
copiii pe care eu îi știam ca fiind ai ei
trecuseră demult de patruzeci de ani
pur și simplu mi-a fost furat somnul pentru zeci de generații
niciun tranchilizant pentru lei și elefanți asupra mea nu a mai avut efect
decât după ce s-a schimbat un sistem social
coșmarurile mi s-au cutremurat
hiperbola de pe discul de alb vinilin zgâriat jethro tull
la care țin foarte mult (pentru că poartă sigla balkanton
cel care mi l-a dăruit a corupt un tren pentru a mi-l dărui
vameșii de la vama giurgiu au fost avansați în grad la dna
cu măriri substanțiale de salariu fără să se –ntrebe
nimeni de ce merită mai mult decât toți muritorii)
am deschis larg fereastra să văd cum pot scăpa de astm
un dar din partea unui prieten adevărat profesor de psihanaliză
( pag. 117 dincolo de pricipiul plăcerii
,,o reconstituire a obiectului în eu de tipul celei realizate în melancolie’’)
prietenul meu mă asemuie omului revoltat
înzestrat cu un inconștient care însumează în sine
victoriile și înfrângerile speciei și de-abia pe urmă
consideră că melancolia este starea primordială a omului
prietenul meu este sincer
mi-a mărturisit că nu poate să moară
până ce nu mor eu primul și el să toasteze pe ultimul drum
că am fost mult mai bun decât îndurerata adunare
am fost mai bun și decât codul civil neterminat al lui de balzac
(suprema infatuare a mea a fost să –l recitesc pe balzac
zi și noapte integral ÎN TREI SÃPTÃMÂNI ca eliade
murind și înviind de râs
niciun editor nu putea să publice atât cât scria de balzac)
am fost mai reflexiv și decât oglinda spartă a lui stendhal
căreia dintre muritori sublim orgoliu
am fost singurul capabil să-i refac întregul
în lumina oțelită a lașității generalizate
asupra mulțimilor ca o zăpadă siberiană
am fost mai bun chiar și decât cel mai iubit dintre pământeni
puterea mea de a rosti adevărul făcând să se urnească
amfiteatrul din corint unde se presupune că apostolulul pavel
a vorbit idolilor de cheatră seacă
norilor sângerii încă liniștiți de înțelepciunea barbară
care lăsa un loc gol pentru zeul ce va urma
pentru mine ca și pentru un secol de cultură pe brânci
heidegger a fost zeul care a urmat
,,noi nici nu știm că locuim o lume pe care zeul a părăsit-o’’
pentru heidegger
ioan alexandru a acceptat orice
inclusiv un șut în fund
ca și când ar fi fost din partea furher-ului
dictatorul din filmul slăbuț al lui chaplin
nu contează nici măcar ca monolog
ființa o noțiune atât de abstractă
încât numai miracolul o poate susține
ca nisipul piramidelor hieroglifele
de unde știm că hieroglifele nu sunt nimic altceva
decât alergarea vieții noastre înspre unde apune curcubeul
în palma unui zeu involuat din pudoarea morții nu a veșniciei
la care oricum nu se mai așteaptă nicio mitologie de sub cer
toți oamenii președintelui aghiotanții
care au format cozi ca la hârtia igienică
temându-se să nu explodeze buteliile neexplodate
când se lăsau la coadă pietricele albe de râu și cărămizi furate de pe șantier
pentru butelii rusești duble sau triple cel mai mare noroc
dacă în loc de-a noastră primeai una rusească puteai fi sigur
că rușii nu-i bagă apă la minus 40 de grade apa explodează mai greu
oricum nu era mare pagubă acesta nu-i un remember al unui poem
despre posibila moralitate din timpuri paranoia cu oameni paranoia
deunăzi mă întâlnii cu o doamnă fostă inspectoare
cu părul de vulpe roșcată mă mușcă de suflet așa-s femeile
cu părul prelins pe haina de nurcă ca pe pubis
un vers intraductibil din jethro tull de pe discul corupt de dna
,, trăgeți-o de părul lung, blana nu se găsește în comerț’’
cândva am fost hiperboreu și cuvântul meu
a avut putere de lege fiind însăși legea hiperboreilor