trec
și fluturi grei îmi pleacă din ochi
așezându-se zemoși pe urmele tale
pășite ivit
arar în viața mea
(care se răsfrânge o umbră
de râu pe un cer sângeriu)
și merg
verde dezrădăcinat
din albul inocent al începutului de fruct
pe ramul nestins de ploile verii

prin venele mele se plimbă îndrăgostiți
întrebându-mă de numele tău
iar străzile se îndoaie și încep să-l murmure
șuier de descânt sau cânt uitat
dar eu plec
lăsând întrebările la alt capăt de lume
unde răspunsul le așteaptă
ca un eșafod