Azi, fată-ti fac închinăciune,
Culcat pe a iubirii iarbă,
Și cânt în vânt o rugăciune,
Ce se înalță-n ceruri oarbă.

Și soarele gelos se-ncruntă,
Chemându-și razele bastarde,
Pe-a mea iubire abia născută,
Rânjind să o atace-n hoarde.

Din dragoste umbră îmi fac,
Cu rădăcini înfipte-n mine,
Din ea se-nalță un copac,
Ce-și bate frunzele creștine.

În lacrimi razele păgâne,
Se-ntorc la astrul cătrănit,
Că nu mai pot să îl răzbune,
Și el le închide-n asfințit.

Și-aici la el chemă să vină,
Un vânt din tainice sisteme,
Ce-și face aripi din țărână,
Cu ochi ce înoată în blesteme.

Și i-a cerut să mi te ardă,
Cu-o adiere trădătoare,
Să-mi smulgă rădăcina caldă,
Și-a ta iubire protectoare.

Și ai ieșit tiptil din luptă,
Lăsând în urmă gust de sânge,
Și-acum în dimineți de criptă,
E răsăritul ce mă-nfrânge.

Acuma sunt învins de soare,
Cu fire de nisip legat,
Cu razele nimicitoare,
Dansând pe corpul meu trădat.