La masă stau acum cu moartea,
În noaptea sfântă a împăcării,
Dorind să-mi soarbă lașitatea,
Și teama-n clipa dezertării.

Dar nu mi-e frică, o știu bine,
Am fost în pragul lumii sale,
Purtat de-o bestie din mine,
Rănind pământul din cazmale.

Atunci văzui în poartă cheia,
Ce iadul în etern o ține
Și-mi naște din dureri ideea,
Să-nchid, să iau cheia cu mine.

S-a dat de ceasul morții, moartea,
Negându-mi dreptul de-a iubi,
Cedându-i cheia, să-mi dea cartea,
Să șterg ce nume voi dori.

Eu am privit-o ca pe-o slugă,
ȘI de pe carte îndată șterg
Al tău destin, femeie rugă,
De moarte mâinile-ți dezleg.

Triumfator se uită-n mine,
Dar nu va ști de ce zâmbesc,
Eu voi muri, născând în tine,
Salvându-te, te moștenesc.