Ieșind pe inserat pe la vreo nouă
Aveam in cap o tipă, poate două
Dar amintindu-mi și de ochii ei
Se poate să fi-avut chiar trei.

În regretatul București de altădat'
Din lecții de pian trăiam echilibrat
Trupul firav mi-l odihneam pe bănci
Privind mereu spre casa cu țigănci.

Deci cum spuneam în seara amintită
Căldură mare, lume cam pleoștită
Nefiind vreo bancă goală un’să stai
Mă duc să-mi plimb visarea în tramvai.

Un blond timid cu ochelari pe nas
Mă întrebă ce oră am pe vechiul ceas
Văzând că-s trist mi-a spus că vara
La noi nu-i ca-n deșertul din Sahara.

Prin preajma casei cu țigănci trecând
Blondinul ce-și făcea cu șapca vânt
Șopti misterios că acolo-s tipe tari
Doar că tarifele ca să le ai sunt mari.

Eu cam sătul de așa o viață anostă
Părând blazat l-am întrebat cât costă
El amical mă infomă: când o să vrei
Le poți cunoaște cu trei sute de lei.

Am coborât apoi în stație sifon să beau
Misterele din casa amintită mă ardeau
N-am vrut cu efemere vise să mă-mbăt
Și-am luat tramvaiul care duce îndărat.

La casa aia ajungând cu puls exacerbat
Am intrebat vecinul: știi ele au plecat?
Văzând pe chipul meu pasional tumult
Răspunse blând: ele au venit demult.

Sub ultimele raze de soare din amurg
Simțeam că-n vene clipe lungi se scurg.
ÃŽmpins din spate de timpul ce s-a dus
Cu pași domoli urcam la fetele de sus.

Casa-mi păru neîngrijită și prea mare.
Intrai într-o încăpere, lumină orbitoare
Sfios pășeam cu vechea pălarie-n mână
Și fui intâmpinat de-o gârbovă bătrână.

Mi-a spus: la fel ca ursitoarele sunt trei,
Dă banii și ai multă grijă la cafea cât bei.
Apoi tare bâtând din palme noduroase
Îmi prezentă pe rând femeile frumoase.

Ele pășeau spre mine cu grațios balans
Pivindu-mă zâmbind din irealul dans
Hipnotice făpturi sub ochi îmi oscilau
Și vorbe dulci, amețitoare murmurau.

Dansa ca Salomeea senzuala Penelopa
Cu părul lung șoptind focoasă: Hopa!
Părea o Afrodită cu măsliniu ten Sara
Avea sâni voluptuoși ca lubenița vara.

Iar Rada o blondină cu ochii de jăratic
M-ar fi făcut sub geam admirator lunatic
Din dans cereau să le ghicesc pe dată
Ele fiind trei, care-i țiganca adevărata?

Și-n cerc ca în serai s-au pus pe dănțuit
Dar între trei cadâne țiganca n-am ghicit
Atunci ca să îmi pună mintea în mișcare
Mi-au dat sa beau cafeaua cea mai tare.

Bând însetat cafeaua toată din carafă
Un vârf de lance am perceput în ceafă.
Privind nătâng cu ochi pierduți la joc
Pe nesimțite timpul s-a oprit în loc.

Și m-am trezit întins în elegant fotoliu,
Cuprins până la tălpi de-un alb lințoliu.
Apoi ca într-un film distorsionat și mut
Iubirile din prima tinerețe-au apărut.

Pășind printre ale casei verticale grinzi
Plimbai pe Hildegard si Elsa în oglinzi.
Una a fost iubirea mea intensă și carnală.
Iar alta doar a artei și săraciei boală.

După o oarecare vreme ele au dispărut
Și chipuri de țigănci brusc am recunoscut.
Dar fiindcă n-am ghicit pe cea adevarată.
Din casa cu fantome eu am plecat îndată.

Afară Bucurestiul mi s-a părut schimbat
Iar vechile locații pe unde am umblat
Mă excludeau din timp astfel că am aflat:
În fascinanta moarte de mult sunt inițiat.