Ne naștem din instinctele iubirii
Când două ființe dragi se contopesc
Ca să se-atingă culmea fericirii
Din care oamenii se zămislesc.

Ne naștem să vedem lumina zilei
Iar nașterea e-o binecuvântare
Când razele pătrund negrul pupilei
Să ne dea energia de la soare.

Și-apoi încet, încet prindem putere
Să deslușim ceea ce ne-nconjoară
Tot timpul sub a mamei mângâiere
Ce ne-ngrijește ca și pe-o comoară.

Greul începe-abia la primii pași
Cu poticneli, cu temeri și cu trânte
Atunci când suntem cei mai drăgălași
Și zgomotele vin să ne-nspăimânte

Iar după ce se va-ntâmpla minunea
Prin care să rostim cuvântul mamă
În fața noastră se deschide lumea
Spre care noi păși-vom fără teamă

Sub soarele cu razele-i fierbinți
Încrezători și plini de energie
Și ocrotiți tot timpul de părinți
Ce ne privesc cu drag și cu mândrie

Făloși că li s-a împlinit speranța
Acelui sprijin pentru bătrânețe
Care le va aduce siguranța
Când vor fi părăsiți de robustețe

Pentru că-n lumea de pe-acest pământ
În care soarele ne luminează
Nașterea-i ritualul cel mai sfânt
Iar moartea-i cel care ne întristează

De-aceea trebuie să prețuim
Și să ne bucurăm de orice zi
Care ne este dată s-o trăim
Deoarece n-o vom mai întâlni