agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1483 .



Zbor
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [RedSonia ]

2005-09-12  |     | 



Un fir de vânt abia simțit
Pătrunse-n camera toridă;
Pe creanga verde o omidă
Privea eternul asfințit.

Culori născute din nimic
Cădeau pe geamul incolor;
Pe boltă sus un singur nor
Plutea spre un tărâm antic.

Stăteam culcată-n așternut
Gustând căldura-ngrozitoare;
In jur nici urmă de mișcare –
Și gându-mi rămăsese mut.

Omida parcă-ncremenise
De bolta-n flăcări fascinată;
Urmând plutirea lui ciudată,
Norul din loc nu se clintise.

Vântul atât de mult dorit
De foc fugise speriat;
Agonizând in al meu pat
Priveam pe geamul aurit...

Un singur punct de s-ar mișca
O-ntreagă lume ar renaște!...
Un nou Cristos,niște noi Paște
Ființa-mi ar redeștepta!...

Din mine-ncet o rugăciune
Începu a se depăna...
Gându-mi fuiorul legăna,
Þesând mii fire de tăciune.

Sunetul mut spre cer porni
Deșirând neagra țesătură;
Bolta de foc deveni sură
Si apa-n ploaie izbucni.

Vîntul pătrunse in odaie –
Din pat încet mă ridică,
Ființa-mi se cutremură
Sub stropii răcoroși de ploaie.

De voluptate posedată
Urcam cu el în infinit;
Cerul superb ca de granit
Părea o mare-nvolburată.

În valuri trupu-mi se scălda
Adăpostit de-a lui aripe;
Captivă-n plasa-acelei clipe
Ființa-mi lin se scufundă.

Savoarea dulcii-mbrățișări,
Muiată-n apa-ntunecată
Îmi îmbăta simțirea toată
În mii și mii de sărutări.

Tot mai adânc în ocean,
Într-o eternă legănare,
Urmând a Timpului cărare
Văzui Castelul de Mărgean.

Scăldat în raze de lumină,
Cu stele albe încrustat,
Părea un nufăr fermecat
Născut din grația divină.

Prima petală se deschise
Primindu-ne-năuntrul ei;
Pe o alee de scântei
Înaintam purtați de vise.

Din umbră ochi ne urmăreau –
Priviri mărite de uimire –
Strălucitoare mii safire
Ce-n soare raza-și trimiteau.

El continuă să se afunde
Cu fiece petală nouă;
Udați de stropi mărunți de rouă,
Pluteam pe valul unei unde.

Închisei ochii fascinată –
Ființa lui mă tulbura,
La pieptu-i trupu-mi tremura
Precum o frunză-nfrigurată.

Sângele-mi lavă deveni,
Arzând cu flăcări de nestins;
Puterea lui de neînvins
Mai tare mă înlănțui.

Brațele mele îl strângeau,
În el avide să pătrundă,
Pe când c-o furie crescândă
Buzele mele-l devorau.

În frenezia-acelei clipe
Puteam sa strig cu-adevărat:
„Îl am, e-al meu, l-am posedat,
M-am legănat pe-a lui aripe!”

O melodie-abia șoptită
Veni plutind din depărtare;
Deschisei ochii – sus in zare
Domnea Cetatea Aurită.

Extazu-ncet se spulberă,
De straniul cântec risipit;
Sufletu-mi ascultând vrăjit
De-acele voci se-nnamoră.

Mă ridicai - stăteam pe-un nor;
Alături nimeni nu era,
Dară pe umeri imi creștea
Câte-o aripă ca să zbor.

Vocile parcă mă chemau
Să cânt cu ele-ntru slăvire,
Să mă ofer imnului mire,
Ființa-mi Lui sa o predau.

Pornii – aripile-mi de nea
Către Cetate mă purtau;
Vocile mai tare cântau,
Vestind parcă venirea mea.

Urcam; in zboru-mi de Icar
Nu mai vedeam nimic in jur;
Cetatea pe un cer de-azur
Părea unicul sfânt hotar.

Dar să-l ating nu-mi fu permis...
Trupu-mi in aer se opri –
Focul aripile-mi topi,
Rostogolindu-mă-n abis.

Închisei ochii obosită –
Timpul dormea demult in mine,
Pleoapele lui de vise pline
Gustau odihna mult râvnită.

Tăcerea unică domnea –
Ființa-mi tronul ii cedase,
Sufletu-mi ei se-ncredințase,
Gându-mi favoarea-i implora.

O stranie melancolie
Mă-mpresura pe nesimțite;
Să lupt? Puterile-amorțite
Nu mai vroiau să se supuie.

Deschisei ochii – pe fereastră
Soarele razele-si cernea;
Afară-un fluturaș de nea
Zbura ușor spre bolta-albastră...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!