întâi a fost să te văd de tine ochii mi s-au umplut
guri de nesaț te-nghițeau în clipiri tot mai dese
râdeai și soarele pe geană de-amurg se hârjonea
în părul bălai cu boarea de vânt briza mării
o stare de plutire atât fără gând anihilând gravitația
tu vârsta hormonii faleza și marea
vila 4 camera 10 la ceasul când pescărușii dorm
cu capul sub aripi întinși pe cerșaful boțit
osteniți de atâta risipă de lunacoase umori priveam
prin geam cerul uite mi-ai zis cu buze umflate
o stea a căzut te-ai dus la fereastră încă una
sânii și chipu întors către mine luceau straniu
atunci am înțeles pe deplin zisele înțeleptului
femeia e cea pe care abia o poate atinge o rază de lună
îmbrățișați în noapte cu liniștea marea și luna
de martori ți-am șoptit printre zulufi la ureche
iartă-mă de ce să te iert m-ai privit tu mirată

zăpușeală n-am somn în balcon pe șezlong privesc cerul
luna mare și plină îmi luminează singurătatea
în zori ne-am despărțit pentru totdeauna
de n-ai somn și privești și tu cerul îți spun
că stelele ce atunci au căzut eram noi
arzând într-o noapte la mare iertare ți-am
cerut pentr sfânta pângărire a visului care-am fost...