agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1385 .



Focul lui Phoenix
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [razvam ]

2014-09-09  |     | 



Mă trezesc în toiul umbrei, hăituit de-același vis
Ce făcutu-m-a într-o seară să tot cad înspre abis...
Și mă simt cuprins de umbră, strâns legat și când respir
Și-orice fac, mă zbat, nu-mi schimbă aerul de cimintir
Dar în tot cuprinsul negru simte drumul că îl pas
Iară eu îl simt cu pietre ce-s picioare de compas
Și-s încinse dar le-ncinge pasul meu când le atinge
Și-apoi, desfacandu-mi pieptul, chiar și piatra mea mă frige.
Închid ochii... cum în lume de-ntuneric e–ncolțită
Cea lumină de pe urmă care-n zori va fi găsită...
Forme pline, certitudini și speranțe încarnate
Ca-n Geneză stau ascunse, așteptând a fi create
Nu mai mișc... în întuneric eu pe mine-s de jertfit,
Parc-aș fi un fir de iarbă pentru lama de cosit...
Când, de-odată, se aprinde acea sfera de lumina
Ce trăiește-n necuvinte într-o formă celestină
Și-înflorește ca un lotus într-o mie de petale
Revelând perla corolei și lucirile-i radiale.
Eu o mușc și-o–nghit și-ndată totul mi se luminează,
Simt că nu-s singur călare, simt iar calul cum nechează...
Ies din mine flăcări multe parc-ar fi aripi de iad
Dar lumina ce mi-au dat-o, m-a făcut iar să tresalt.
Umbre dese cunoscute zbiar-acum neîncetat
Căci lumina mea le este ghilotina de la cap
Iată-în față mea stă totul, tot ce n-a fost revelat
Iar deasupra mea stă bolta ce demult m-a alungat.
Eu privesc floarea-mi în ochii-i cum pe sine se despică
Iar iubirea ei ca spinii chiar de mine-o crucifică...

Și-astfel se deschide poarta Orientului cel așteptat
Ce din negura tăcerii numai mie mi s-a dat…

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!