Educație pierdută …

Toamna flutură la ușă,
Noi oprim cuvântu-n gușă.
Vântul bate, iar, în cușcă,
Noi mai tragem înc-o dușcă.
Ceața zburdă peste minți,
Noi tăcem ușor, cuminți.
Educația sprințară,
Noi am cam pierdut-o-n gară,
Trenul sorții s-a cam dus,
Noi rămânem la apus.
Când cuvintele nu sună,
Noi petrecem pe sub lună.
Limba noastră stă să cadă,
Noi zburdăm prin viața fadă.
Codru-i legănat de vise,
Noi chemăm clipe proscrise,
Iar, când inima-i durere,
Noi privim spre alte ere.
Gheața strânge peste tot,
Noi ne-am cam retras la cort.
Crivăt șuieră prin viață,
Noi visăm minuni, povață.
Și prin vise spulberate,
Veseli ne-om găsi în carte…

Roșu … 11 septembrie 2014