Aștept să-mi spui, ca-n ultima instanță,
Ce-mi ceri ca să mai stai cu mine,
C-am martori mulți să îți câștig creanță
Să crezi ce-ți zic; ce mult țin eu la tine.

M-am dus să mângâi chipuri pe altare
Și m-am pierdut cu mintea sărutându-i,
Visând mistificat pe tine, arătare
Ca o fecioară, suflet implorându-i.

Stau prosternat în lenea inerției,
Privind alei, neștiuți trecători,
Să nu te pierd de apari, cum pierderea avuției
Când crezi c-o ai, la fel, de atâtea ori.

Opresc femei ce-ți seamănă pe stradă
Și explodez la zgomotul de pași,
Când step pe lespezi sună-n serenade...
Cum mersul ce-ai când vii, sau când mă lași.

Îmi pun în tâmple glasul cu al tău ton
Și mi-l mixez în șoapte auzite,
Ce întorc mereu cum disc de-un gramofon...
Sunt pâlnie, mă umplu, îs ”tu” ispite.

Îmi curg vederi, pe închis, deschise pleoape...
Stau răsturnat pe ovalul din retină
Crucificat, până ce lacrimi, ape
M-arunci, să pic și nu am nicio vină.

Te strâng în așternut, miros de pernă
Și adorm drogat de-un iz împarfumat,
Pierdut subit... și-am corpul o cavernă,
S-aștept să-mi umpli timp, însingurat.
10.05.2013