agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-10-16 | |
Cândva ai fost ciment, nisip și fiare,
Și nu-ți păsa de flori, de păsări, dobitoace, Trecut-au multe zile până s-apari în zare, Scăpându-ne de gropi, de mâl și de băltoace. Acum ești mândru cu grinzile în soare, Þinute-n forță mare de un mănunchi de sârme, Asculți, cu multă teamă, mișcările ușoare, Călcarea apăsată, ce lasă atâtea urme! Te joacă în picioare mulțime de-animale Și roți de fițe, ce duc ambiții găunoase, Ființele pierdute, pe tine stând, privesc în vale, Spaimele-n ele cresc, simțind un frig în oase. Să sară-n hău, se-ntreabă omul, aflat în vrie Și rătăcit de lume, cu gânduri triste și bizare. Pentru el, tot ce a fost, a fost, că trebuia să fie, Acum e un pierdut cu ochii goi, fără culoare. Doar tu ești cel ce știe dac-a scăpat de rătăcire Sărmanul om, supus atâtor legi! Oricâți, la tine, veni-vor pentru mântuire, Tu faci ce poți să faci, sperând să-i înțelegi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate