arunc cu pietre în adânc de smoală
căci port iviri în minte monstruoase
cetate-are crenelurile roase
stafia ta apare-n mine goală


doi decedați se duelează-n oase
și diavolul cafelei fierbe-n oală
iar tu te sinucizi în a mea poală
îmi dai puțină moarte și vântoase


se împlodesc în noapte -vai!- vampirii
un vârcolac un ciot de lună mușcă
și totul este împotriva firii


un ied de monstru fuge ca din pușcă
în dimineața noastră, a fiirii,
în sarcofag se-ntorc mumii, în cușcă