agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-12-27 | |
Îți mângâi iarna din suflet
cuminte, fără păsări, ca o portocală mirosind a zăpadă... ai vrea să fii crin să ai petalele întinse și să adormi neplânsă într-o alergare pe gheață. Aici e întuneric, nu poți ajunge la trandafiri și îmbrățișarea are înălțimea degetelor. Întârzii în tine și cerul cald îți crește sub piele ca o respirație dulce. Eu tac, merg pe vârfuri spre sufletul tău calc pe coji de stele... Suntem cu un Crăciun mai aproape, brațele ni se deschid murmurând, inima ta umple omul de zăpadă. Odată primeai cu bucurie vederile de departe aprindeai lumina în vârful sufletului și beai apă rece pe nerăsuflate. Acum buzele tale înghit fiecare cuvânt și drumul spre casă se-ascunde desculț. Nimeni nu știe la ce oră vor veni bătăile inimii, când ne vom închina adânc iubirii din noi, când vom primi în palme migdale... În iarna mâinilor întinse omul de zăpadă călătorește fericit. Nu mai are nimic de pierdut. Doar geamul deschis de ninsoare mai mângâie sufletul și alergarea pe gheață.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate