agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-01-01 | |
Așa ca o lacrimă cad cuvintele
Uneori sapă morminte, alteori grădini. Sunt ca oglinzile, când ne reflectă, când ne trădează Și, totuși, noi le iubim..., le iubim... Azi am încredințat cheile casei cuvântului amintire Mi-era dor-dor-dor și căutam soluții pentru mântuire Să nu mă pierd, să cred că și mâine se va lumina de ziuă: Dați toate cortinele la o parte, vin protagoniștii! Să-i aplaudăm! Ochii lor sunt uneori solitari. Atunci au nevoie de mângâiere La adun în mănunchi. Știu că astfel angoasele lor trec În aripi de fluturi mari și galbeni care alunecă În păpădii cerate și ard mai apoi în pridvoare de biserici Și chiar în altare crescute în suflete tandre cu glas de heruvimi. Uite-așa ne acoperă cuvintele. Ca o mare roșie se despică, Ne fac loc printre ele către Dumnezeu și chiar ne găzduiesc, Nu ne percep chirie, poate doar prețul fidelității: Îndepărtându-ne, le-am putea rătăci mireasma Și chiar le-am putea confunda în detrimentul nostru, Al degetelor care deseneză litere, al timpului care Ne curge înfășurat în voaluri ample fără să ne aștepte, Al focului care ne săgetează lumi virtuale ce-și cer dreptul Să se ivească în curtea noastră de bonsai cuvântători.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate