Îmbrac gândurile în forme concrete
de visele se-ntrupează-n păsări,
respir prin aripile întinse zborul

și trăiesc bucuria ca pe un surâs.

Lumina lasă de se desprinde
subțirimea spiritului în cuvinte,
de mă alcătuiesc în pagini
la colțuri îndoite.

Căutându-te cu limbă de pește
semnele de apă nu vor șopti
și nu vei spune nimic,

tăcerea închide cercul în sine.

Acum mă îmbăt cu iluzii,
interesele țesute se rup
și adevărul se cerne
peste minciună,

tăcerea înghite zarva și devine plictis.