adică morțile nu se rabdă
nu se aud și nici nu se scaldă
în limite trupești.
sîntem niște sicrie
în care amintirile putrezesc de frica viitorului.

uite, ia mîna asta
redesenează-i venele ca să ducă
spre inima ta,
căci,
dacă nu am putut fi antidotul tău
vreau să fiu otrava
.
și să mă blestemi,
să-mi rozi scheletul cu
declarații de iubire.
să-ți uiți poeziile prin fișiere de notepad
și să realizezi
că
nu este doar un moment.
nu a fost.

să-mi lași zilele în urmă,
iar eu îmi voi contura
carnea cu cicatrici,
iar sufletul,
cu numele tău.

și probabil îmi va reaminti
de zilele în care îmi era dor
să mă doară moartea.