Victor I-ul din Pont era din ce în ce mai îngrijorat.
Oamenii din împărăție îi păreau acum, după alegeri, nesățioși și agitați ca un balaur ținut o săptămână pe salate.
Păreau să aibă permanent numai cârteli de exprimat, cerințe de verbalizat și înjurături de vocalizat, atât în fața palatului cât și de fiecare dată când, singur sau împreună cu soția, Oltcitana, ieșea în public.
Era suficient să apară cupeul prezidențial pentru ca, nepăsători la buciumul girofarului, în loc să elibereze banda, cete de cetățeni agitați să se proptească în calea lui să îi tot urle cu grobianismul persoanelor manipulate, incapabile de a înțelege politica mare:
- N-ai zis că mărești salariile la zânele din sistemul public, mincinosule?
- Ai zis că o să plătești câte 20000 de galbeni fiecărui zmeu întors din diaspora, dacă te votează, Pinochio cu coaie mici ce ești !
- Unde sunt locurile de muncă promise gnomilor din mine în campania electorală? panaramă cu sifoane ce ești !
- Nu ai zis că scazi TVAul și impozitele în sectorul strategic al spiridușelii, mongoloid cromozomopat ce ești ?
- Unde este relaxarea fiscală pentru balauri mici și mijlocii, creier de veveriță sclerozată?
Cupeul își făcea loc cu dificultate printre flegmele care creșteau în intensitate ca un muson la Panjaab, în timp ce Oltcitana remarcă cu îndreptățire:
- Ce primitivi, Victoraș, ce primitivi !
- Da, n-ai ce face. O biată minoritate încă manipulată de Hăhăilă.
- Bani, bani, bani. Mereu zic numai de bani. Þi-e silă, zău așa, de această incapacitate de a înțelege mesajul nostru social democrat
- Și când te gândești că linia noastră politică este menită să îi facă din ce în ce mai robuști și mai fericiți... Uite, de exemplu, de când cu mărirea taxelor pe carne, ouă și lapte practic am eradicat hipercolesterolemia și nimeni nu poate contesta avantajele ecologice ale noului sistem de încălzire centralizată pe bază de pilote pe care l-ai propus. Dar ce înțeleg boii- că îi ținem în frig și foame !
- Nemaivorbind de decizia genială de neasfaltare, menită a strânge legăturile în sânul familiilor și comunităților locale!
- Oricum, cred că am totuși o soluție și pentru pretențiile astea exagerate a lor. Vor bani? Să le dăm bani !
- Păi de unde Victorașule, că ce scoți tu pe cur dimineața nu cred că ăștia or să vrea să-și bage în portofel...
- Păi uite, am vorbit de dimineață cu Mugur Eternul, guvernatorul. I-am zis din nou de micile probleme pe care le avem uneori, din partea unor grupuri de extremiști care au interpretat tendențios o parte din mesajele noastre electorale și l-am rugat să bage tiparnița în boale să le închidem gura la păduchioșii ăștia
- Excelent... Și ce a zis?
- A fost un pic ciudat. M-a rugat să îmi dau jos ochelarii și s-a jucat un pic cu fruntea mea. Știi că dacă o plesnești ușor cu buricele degetelor face un zgomot de minge bătută de perete? Asta a constatat și omul, care mi-a recomandat să port cercei din metal masiv, că am capul un pic prea ușor. M-a întrebat dacă văd luminițe, dacă mă sperii de foc și dacă aud voci și abia după aia mi-a spus că nu poate face așa ceva, dar că are o soluție încă mai bună pentru mine.
- Care?
- Cică știe de o fată deosebită. Una Petreușa, Nela Petreușa. Doxată rău. Tocmai intră în al 10-lea an la prestigioasa facultate de arte economice Harvadz din Camelot, practic mai are puțin și își dă licența. Cică ar fi perfectă ca ministru de finanțe...
- A ! cred că o știu. O știi și tu, e gagica aia cu mutra dulce de copil născut mult înainte de vreme pe care o tot întâlneai pe la bibliotecă atunci când copiai în draci pentru teza ta de doctorat. Fata lui Mario, băiat de-al nostru, luptător în structuri.
- A, mi-o aduc aminte... Dar nu e o găină fără minte de fapt?
- Toți economiștii sunt. Măcar asta are școala la Harvadz, nu o să aibă ce să îi zică lumea.
- Păi să o numesc atunci? Că nu văd ce avem de pierdut, în cel mai rău caz, dacă or să fie cu adevărat probleme complicate de rezolvat, o să stea cu buzele strânse și privirea în gol, ceea ce de obicei ajută
- Ajută, mult, dă un aer de competență implicită. Hai că ne-am scos. Tare ești deștept, abil și priceput, bărbate.
- Sunt, sunt. Așa zicea și mama, așa zici și tu și sunteți amândouă femei cu bun simț.
Nela se plimba de-a lungul și de-a latul biroului încercând să găsească soluția salvatoare. Nu era ușor, așa că din timp în timp mai arunca o privire fugară pe coala de hărtie din fața ei, încercând să își dea seama dacă și unde a greșit. Viața de ministru de finanțe se dovedea grea și plină de provocări, nici nu se compara cu diminețile fără griji ale studenției ei prelungite din Camelot.
Un ciocănit discret în ușă îi atrase atenția:
- A sosit reprezentantul Fondului, o anunță secretarul, un anume Striper Bălăngilă
- Poftește-l te rog, spuse experta în finanțe
Persoana care intra era un om între două vârste, cu un aer serios, început de chelie și un accent fonfăit, caracteristic etnicilor de origine germană din Helvia
- Bună ziua doamna ministru. Eu sunt Rumpelstiltskin, spiridușul șef al Fondului Binefacerii prin Îndatorare Perpetuă și m-am prezentat să vă ajut.
- Bună ziua. Nela Petreușa, expert financiar, ministru de finanțe, ultimul an la Harvatz. Vă mulțumesc că ați venit, avem nevoie de ajutorul și asistența fondului.
- Lucrați, văd, constată spiridușul, aruncând o privire pe foaia de hîrtie de pe birou...
- Da, una din numeroasele probleme care apar în ziua unui ministru dedicat, mă tem ...
- Așa pare constată Rumpelstiltskin, aruncând o privire fugară pe foaia pe care scria „produs intern brut 2763542 galbeni, la 34.5 galbeni pe cap de locuitor rezultă că avem 80102,6 locuitori, dar de ce dă cu virgulă ?????”. Înțeleg că lucrați la un pic de statistică avansată, nu ?
- Da, probleme, mereu probleme. Dar cea mai mare problemă de fapt să știți că este lipsa banilor. Analizez de peste 2 luni structura bugetului, a plăților și a impozitelor și am ajuns, poate și datorită capacității mele extraordinare cu cifrele, să deduc că ne-ar mai trebui bani. Aur. Þechini. Guldeni. Mocho dinero.
- Robustețea concluziei domniei voastre mă covârșește. Presupun că aveți și un plan de măsuri pentru aceasta...
- Desigur că am...
- Nu îmi spuneți... lăsați-mă să ghicesc. A ! doriți să sporiți investițiile străine, bazându-vă pe atragerea capitalului investitorilor în paralel cu lansarea unor programe guvernamentale de regenerare a infrastructurii?
- ...
- Sau, nu e asta, mizați pe capitalul autohton, plănuind o modelare activă a fiscalității pentru relansarea activității economice, mai ales la nivelul antreprenorial?
- Vorbiți vă rog mai rar și dacă se poate pe românește ...
- Sau de fapt și de drept considerați că un program strategic solid de creștere a competențelor, de refacere gradată a infrastructurii și de regândire a managementului în regat ar fi de fapt soluția?
Chipul tinerei ministrese se bosumflase. Privirile se fixaseră cu tenacitatea unei rachete de croazieră Tomohalk pe o muscă imaginară aflată pe peretele din spatele neamțului și buzele erau mai strânse decât sfincterele unui pușcăriaș aflat prima noapte în celulă. Pe porțiunea de frunte aflată sub breton tot felul de cute se întretăiau ca niște valuri ce trădau hula din cortexul deja suprasolicitat.
Într-un final buzele se descleștară cu dificultate și marea expertă îngăimă:
- De fapt, domnule Rumpelstiltskin soluția așa cum o vedeam eu era mult mai simplă. Mă gândeam să ne împrumutați dumneavoastră banii, eventual nerambursabil?
- Eu?
- Nu dumneavoastră personal, fondul. Câteva milioane de galbeni măcar.
- Vreți bani de la noi ? De asta m-ați chemat?
- Da, păi nu asta faceți voi
Un râs lăuntric îl străbătu pe Rumpelstiltskin. Își amintea cu claritate ședința de board în care propunerea de a credita împărăția lui Victor I-ul fusese primită cu ilaritate și bună dispoziție.
Krugelschmitherlichen de exemplu sugerase că mai bine ar încerca să lanseze galbenii cu catapulta în lac, fiind destul de probabil să nimerească vreun crăpcean mai apatic, obținând astfel un profit cu mult mai mare.
Schmerlenschmachelstenter supralicitase sugerând că mai bine ar schimba toți galbenii în bancnote și și-ar face coifulețe din ele, pierzând desigur suma dar măcar protejându-se de insolație și melanom.
Doar el, Rumpelstiltskin, își ridicase vocea prin hohotul general și propusese să se ducă totuși la amărâții ăia, că poate or avea vreun plan coerent de redresare.
Acum că se lămurise nu îi rămăsese decât să prezinte decizia fără a paraliza cognitiv femeia din fața lui.
- Și cum v-ați gândit să vi-i trimitem? În trăsuri blindate? Cam ce culoare să aibă?
- Nu contează prea mult, atâta vreme cât sunt destule.
- Mda, nu se poate, că nu ați terminat autostrada... Păi mai bine să veniți să le luați cu vaporul ...
- Să știți că ideea asta e de valoare...
- Mda, nici asta nu se prea poate, că v-a vândut Hăhăila flota. Dar știți ceva, am o idee cu mult mai bună !
- Vă ascult, făcu ochii și gura mare economista
- Uite o să vă trimit o torcătoare magică. Made in Helvia, la chiar Rumpelstiltskin and sons ltd. Practic costă doar 100000 de galbeni. Este o torcătoare binecuvântată de zânele din cele 7 ținuturi și care transformă orice material textil de la lâna mieilor, pletele zmeilor sau flocii zânelor în aur alb de 24 de carate. La numai acest preț de nimic, dacă sunteți harnici și stați la tors toată ziua în 6 luni aici o să fie ElDorado.
Mintea ministresei analiză cu intensitate și competență propunerea bancherului. În ciuda blocajelor inerente unei astfel de întreprinderi, oportunitatea în sine părea deosebită așa că, mai târziu în zi, cu un cec în mână și un zâmbet pe buze, Rumpelstiltskin părăsi ministerul.
Scandalul era în toi.
Atât Petreușa cât și Victoraș și Oltcitana erau sleiți și cu mâinile pline de bătături de la tors.
În cele câteva săptămâni de eforturi, deși folosiseră cele mai de calitate și exotice materiale, de la banala lână de berbec în rut, cânepă psihedelică sau in, până la păr din urechile balaurilor, mustăți de turcoaice sau sprâncene de djin, nici măcar o pulă botswaneză nu ieșise din torcătoare. Baloturi de sfoară cu aspect mai mult sau mai puțin dubios erau depozitate prin colțurile odăii, în ciuda maniei ministresei de a le lua repetat la mână doar, doar o zări vreo urmă de aur.
- Nu vi se pare că astea de-aici au început să se preschimbe? Întrebă ea cu speranță, ținând în mână produsul toarcerii părului epilat donat de Federația Prințeselor Platinate
- Nu e nici un aur, tuta dracului, mormăi cu obidă Victoraș în timp ce Oltcitana își ridică dezaprobatoare privirile din torcătoare.
- Te-a păcălit ăla. Uite am primit azi un porumbel de răspuns de la fond care pretinde că Rumpelstiltskin nu mai este angajat acolo. I-ai cerut măcar un act de identitate, sfertocreierato?
Cearta ce amenința să cuprindă oamenii politici fu întreruptă de scârțâitul ușii de la intrare. Mugur Eternul se zgâia la ei în timp ce cu mâna dreaptă își făcea cruci. Un zgomot de inițiere a expectorației străbătu sala, acoperind scârțâitul mașinii de tors în timp ce bătrânul guvernator observă
- Aș vrea să vă scuip, să nu vă deochi, dar este, în mod evident, prea târziu. Ce faceți aici de vă zdrăngănesc scăfârliile ?
- Bani. Am achiziționat ultima torcătoare în domeniu, made in Helvia, cu mânere cromate, încărcare automată și garanție extinsă, dar, ori nu am citit instrucțiunile, ori facem ceva incorect că, aparent, tot ce obținem sunt aceste fire dezgustătoare, explică Petreușa
- De asta v-am chemat, explică și Victoraș. Presupun că ați mai văzut genul acesta de utilaj și aș fi vrut să ne arătați cum poate fi, spre binele patriei, folosit.
Un Mugur consternat se uita la cei trei.
52 de ani de servire a patriei din postura de guvernator nu îl pregătiseră vreodată pentru această întrebare țintită.
La ce ar putea o torcătoare cu vărf ascuțit să folosească unei țări în recesiune?
- Păi să știți că ar exista o utilizare. Și depinde cu totul de voi.
- Orice. Ce trebuie să facem? strigară la unison cei trei lideri
- Dați furca încoace... desfaceți-vă la pantaloni și aplecați-vă în față cu toții.