agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3363 .



khöömii
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [grupex_2007srl ]

2015-02-06  |     | 



pe când te iubeam,
vântul mușca din noi
și noi mușcam din vânt,
îl lătram,
îl alergam, dădeam pinteni cailor,
doi năzdrăvani,
mâncau flăcări, scuipau flăcări,
aveau aripi de flăcări,
și aure,
și o mie de draci,
noi avem muult mai mulți,
îi țineam sub șa, în pungile de tutun,
sub legătura plină de carne uscată de miel,
dată cu sare,
ne închinam la ei
ca la scorburile unde ascundeam săgețile
cu care trăgeam spre stele
când levitează,
când devin somnambule,
când se scutură de coșmaruri,
nervii ni se conectau electric cu noaptea,
cu limbile șerpilor când năpârlesc,
cu arinii,
dii, turbăciune, dii,
cât mai repede,
ca otrava, ca farmecele,
ca sângele când erupe sub mușchi,
în peștii care și-au făcut cuib sub pământ,
înoată pe-acolo până devin rădăcini,
sub soarele oblic,
sub nisipul care trasează o linie tot mai ovală, spre orizont,
e-hei, șamanițo cu degete lungi,
cu filtrul țigării încărcat de gloss,
cu gene care-ți acoperă sânii, când se revoltă,
când vor să mărșăluiască sub mângâieri,
hai să ne facem gropi în cer,
să ascundem umbrele acolo
de câte ori vine înghețul,
ca-n primăvară
să devină izvoare,
pe când te iubeam,
vântul mușca din noi
și noi mușcam din vânt,
cât mai aproape de munții altai,
spre iurte,
mânam acolo
turmele hrănite cu jir,
însemnate cu fierul,
statuetele din onix,
afumate și ele,
date și ele cu sare,
să nu putrezească,
toți copiii care urma să-i naști
până să lătrăm moartea
și moartea să fugă
și să o înghită
pământul

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!