Iau toată înnoptarea mea,
Din disperatele apusuri,
Și rătăcirile din visuri,
Să le sărut cu gura ta.

În clipe lungi de nebunii,
Cu șovăieli, urcam spre tine.
Suind mă-ndepărtam de mine
Hrănindu-mă cu insomnii.

Hai, cheamă-mă la tine, doamnă,
Căci coborârea mi-e aproape,
Intindeti palmele pe ape,
Sfârșindu-mi abisarea calmă!