Eu nu sunt existentul
Care
Crede, cu multă siguranță,
Că fericirea lui
Îi e datoare
Să îi confere o prestanță.
În felul ăsta
Voi pierde sigur
Din tragicul trăit
De antichitate
Iar venitul meu
V-a fi nesigur
În orice gamă
De dreptate.
Încerc să mă câștig
Pe mine
Făcând apel la o-nrudire
Cu rătăcirea,
Fiind convins
Că numai asta
Va fi statornica-mi cinstire.