elegia durerilor de milenii
imperfecțiunea hâtră dusă
din generație în generație
persistau prin intenție
împreună
îndreptate spre noi sentimente
coloane senine amintind speranță
zilele simțind mireasmă
ajungând fluturată o stea mică
smirnă ca și aur și tămâie
într-un
totul se termină cu bine