|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Întunericul nici nu mai exista poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Silviu Somesanu [Somesanu ]
2015-03-14
| |
Era noaptea când nu erai plecată undeva,
îmi sortam sentimentele-n sertar,
le părăsiseră visele decuseară,
pe urmele lor mă oboseam degeaba
luaseră distanța disperării.
Până-n dimineață mi-au căzut mîinile,
gurille noaste se adânceau triste,
ochii dormeau în oglinda din perete
fulgerați de alte iluzii.
Somnul nevertebrat în esență
își copia imagini din memoria suprasaturată,
întunericul nici nu mai exista,
eram într-un ținut în care n-am trăit vreodată.
Nu știu dacă soarele a răsărit normal,
ori lumina aceea confuză
curgea din conștiința trezită
în rădăcinile din care mă înalț.
|
|
|
|