muream mai des de-o vreme în ale tale brațe
aveam un grai de piatră, tăcere-n a mea voce
tu așteptai paiangul în zori să te invoce
purtai pe dinăuntru un pui de vorbă-n mațe

în venele luminii îmi injectez grăsime
de verb ce-n foi există în tainice porunci
și măsuram pe vremuri a sângelui grosime
să înțeleg lumirea prea tânăr pe atunci

știam doar în iubire a supraviețui
să am la urma toată a vieții mele șanse
înțelepciunea însă n-aveam a prețui
prin paturi de femeie în drăgostirii transe

oglinzi retrovizoare în caldele memorii
pe cerul amintirii rotesc întruna sorii