Nu mai sunt unul dintre voi,
Vă las pământul meu din carne
Și apa ce o port în mine,
Căci frica asta, Sfinte Doamne,
Îmi lasă sângele-n rușine.

Aș'am decis să vă las tot,
Nu iau nimic,vă las și visul,
Pe care nu-l mai simt demult,
Îmi iau doar sufletul și scrisul
Și fug de-adâncul vostru-ocult.

Îmi pun cuvintele-n speranțe
Și-am să le strig prin univers,
Din altă viață-o dragă stea,
Va recunoaște vechiul vers,
Doar ascultând balada mea.

Să îmi deschidă țărmul fraged,
Aicea să renasc oftând,
Îmbrățișat de-a ei lumină,
Să-i cer într-un sărut plăpând
Pe buze, soață să-mi devină.