ajungi în vremea suferinței și nu-i nimeni alături
pisezi în calotă cuvinte și gânduri
laolaltă pentru un fel de mâncare amară
sufletul e un stol de vrăbii
care ciupește corzi de sitar

trece un prieten prin amintire
îl strigi pe nume se apropie și nu răspunde
cere jumătate de ploaie și un cub de
gheață într-un pahar de plastic
de mâna întinsă nu se des-
prinde un cent

pierzătorul trenului îi completează banca
plătește succint cu un fluierat-
superstițios câinele gării scuipă
cârlionții ierbii