agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-06-21 | | doar o secundă oprește roata în care respiri prorocirea nu zidește orb celula (chiar de-ai uitat îți aparține) prea mult te grăbești gura ta încă nu și-a consumat mușcăturile nu se poate muri (dacă am deschis bine cartea nici nu există cu adevărat doar iluzia-i mare) nici țărâna nu-i sătulă de jertfă sub colb încă e plină de flămânzenia dunei încă se mai încape o catacombă de inocenți sub un azi acoperit de-o veșnicie în tranzit în pântecul zilei am deschis obstinat site magic nu știu cât de curând sau câte nervuri voi toci canibal în caninii unui spațiu vital ce mă reneagă (cam prea multe negații mi s-au prins ca polenul de pleoape) cuvântul ce conține suflarea divină într-o singură tușă îl voi extrage în cele din urmă (câtă vreme energia manifestă conștiință de sine) din sânge în târnăcopul cuvintelor seci dau balastul jos din nacelă văzduhul să nu-mi otrăvească plămânul de zboruri nici vulturi nici păsări măiastre nu vor răsturna atât de frumos ceruri în carne precum în zeică lupă tu m-așteptai în icoană tăcut învățasem timpul să-și alinieze nuditățile sub bisturiu în venele mele te-auzeam câteodată cum deschideai uși să mă aflu doar o secundă fulgera lumina odăilor într-un zvâcnet m-aruncam uneori umbra să prind zâmbeai blajin linișteai un taifun în derulare în nervurile mele bulimice curajul de-a fii trebuia răsplătit într-un fel coridoarele își agățau ventuzele de neuronii mei sorburile tapetate cu îngeri împodobiți cu busuioc la tâmplă le purtam în cosițe ca pe agrafe galactice dădeam binețe tuturor necunoscuților ce își făceau de lucru râzând cu visele mele între plecări și veniri argintate de cronometrul celest bucuria pietruia aleile soarelui meu interior uneori ploua totul mirosea a pământ sfințit și-a iubire și astăzi cerul a ridicat pleoapa unei noi geneze în mine tu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate