mă pierde zarea-n depărtări cu gândul
pe unde ai pierit c-un tren de noapte
mi-e jind de mierea gurii tale-n șoapte
ce își făceau în mine-adesea pândul

și ai lăsat în urmă toamnă-n lapte,
cafeaua e amară cu visândul
și-așteaptă demonul uitării rândul
în amintirile cu tine, coapte

învăț din lumânarea tristă ruga
dar parcă abitir de mai înjur
când la un înger îmi înham teuga

în setea mea de tine sunt un fur,
nu scap din greu memento nici cu fuga,
stindardul a ce-a fost îmi e impur